Cactusi si alte suculente

cactiguide.com


SCHIMB Opuntia (flori mari galbene) cu Echinopsis chamaecereus, Aporocactus flageliformis sau Stapelia






Cactusii sunt plante cu tulpini suculente de forma cilindrica, globuloasa, ovoidala, ovala, turtita etc. Lungimea lor masoara de la cativa centimetri la 20-30 m, in locurile de origine.

Frunzele sunt transformate in spini (exceptie Peireskia). Pe suprafata tulpinii se afla numerosi muguri care la cactusi se numesc areole. Din areole iau nastere spinii, florile, ramificatiile laterale.

Florile sunt mari, la multe specii chiar uriase, de diferite forme, intens colorate si de durata scurta. Parfumul este prezent numai la cateva specii. Fructul este o baca ce contine numeroase seminte (la unele specii este comestibil).

Cactusii au crestere lenta. Perioada de inflorire este primavara si vara pentru majoritatea speciilor. Inflorirea este strans legata de ingrijirea acordata fiecarui tip de cactus.

Lumina intensa este absolut necesara pentru aceste plante. Ele trebuie plasate pe cat posibil la fereastra. Daca fereastra are expozitia sudica este cu atat mai bine. Aceleasi locuri insorite, dar racoroase si uscate, trebuie asigurate iarna. In acest sezon sunt suficiente temperaturi de 8-10°C ziua si 4-6°C noaptea.

Caldura putina corelata cu umiditatea redusa face ca planta sa treaca printr-o perioada de repaus care poate dura 4-5 luni. Nerespectarea repausului constituie cauza neinfloririi si dobandirii unui aspect necaracteristic, nefiresc.

Excesul de umezeala este foarte daunator, in special iarna, daca se asociaza cu temperatura scazuta. In lunile noiembrie-decembrie sunt suficiente 2-3 udari, in luna ianuarie nu se uda, udarea reluandu-se in februarie.

Cantitatea de apa si frecventa se cresc treptat, pe masura ce apar cresteri vegetative noi.

Vara, cactusii se trateaza ca orice planta. Incepand cu partea a doua a toamnei, pamantul se tine mai mult uscat decat umed, se da numai atata apa cat sa se previna zbarcirea.

Aerisirea camerei in care sunt asezati cactusii este obligatorie. Aerul statut este daunator plantelor.

Pamantul in care se cultiva cactusii trebuie sa lase apa sa se scurga bine si sa nu fie prea bogat in componente organice.

De exemplu, un amestec alcatuit din pamant de telina sau de gradina, pamant de frunze, turba fibroasa si nisip, la care se adauga spartura de ghivece, poate fi foarte bun.

Cactusii se inmultesc in mod obisnuit prin seminte si butasi. Semanatul se poate face oricand, dar cel mai bine este primavara.

In acest scop se folosesc ladite sau ghivece nu prea inalte si bine dezinfectate.

De asemenea, dezinfectia pamantului si chiar a semintelor cu hipermanganat de potasiu nu trebuie omisa. La udare este bine sa se foloseasca apa de ploaie. Repicarea rasadurilor se face numai daca sunt prea dese.

Momentul optim este la aparitia primelor rozete de spini. Abia dupa circa 6-8 luni, plantele sunt trecute in ghivece foarte mici, de 4-6 cm in diametru.

Butasirea este mai simpla si rapida. Ea se executa primavara si vara (mai-iulie). Se fac butasi de varfuri sau fragmente de tulpina sau pur si simplu se desprind lastarii de la baza plantei sau de pe ramificatiile mai mari. Dupa taiere, butasii nu se planteaza imediat. Ei se tin cateva zile sau saptamani intr-un loc calduros, aerisit si umbrit, pentru ca ranile facute sa se cicatrizeze (sa formeze crusta).

Dupa aceea se planteaza la circa 2 cm adancime pe substratul de nisip ceva mai grosier sau in perlit. La aparitia primelor radacini se face trecerea in ghivece cu pamant.

O alta metoda de inmultire a cactusilor este altoirea folosita insa numai la speciile care au un sistem radicular foarte slab si o crestere extrem de lenta.

De asemenea, la cactusi se fac o serie de altoiri decorative, in care caz este vorba de combinatii executate strict in scop ornamental (de exemplu: Peireskia cu Zigocactus, Cereus cu Echinocactus etc).

Metodele de altoire sunt: in despicatura, in copulatie si prin alipire. Cel mai bun moment pentru altoire este vara.

In primul rand, toti cactusii sunt plante suculente, adica stocheaza lichidele in trunchi, pentru a supravietui unor conditii de mediu aproape lipsite de apa. Denumirea de plante "suculente" vine din latina: succus - suculent, cu seva; lentos - frunza, dezvoltare.

In lumea plantelor si a florilor, cactusul poate fi considerat ratusca cea urata. Aceste plante unice vin in sute de forme elaborate, dimensiuni si culori, lucru care a starnit pasiuni si o intreaga moda intre colectionarii de plante deosebite.

Cactusul este o planta diferita de altele prin modul in care se dezvolta, traieste si supravietuieste. Plantele sunt raspandite in multe zone ale lumii, deserturile din Mexic si Statele Unite fiind o casa pentru numeroase specii de cactusi. Majoritatea prefera un mediu arid, dar exista cateva care traiesc in padurile tropicale din America Centrala si de Sud, precum si in California.

Majoritatea cactusilor au spini - acestia sunt unul din rezultatele majore ale adaptarii la mediu; spinii sunt de fapt frunze reduse la dimensiuni minime, care cresc, la cactusi, din structuri numite areole (cactusii sunt singurele plante care au areole). De cele mai multe ori, cactusii au forma de lumanare sau butoi. Forma, culorile trunchiului si ale florilor precum si modul de dezvoltare sunt cele care atrag privirile si interesul colectionarilor. Cactusii aduc un plus de viata intr-o camera sau gradina, dau un aer exotic. Cel mai potrivit este sa expuneti cactusii in grupuri formate din specii diferite; in acest caz, echilibrul este esential. Un alt mod este sa expuneti cate un cactus bine ingrijit, intr-un loc in care sa fie usor observabil. Speciile cu spini lungi, stralucitor colorati sunt cei mai potriviti pentru asta. Cactusul Craciunului sau Craciunita, asa cum i se zice popular, au avantajul ca pot fi fortati sa infloreasca intr-o anumita perioada; acest lucru este foarte important, mai ales daca se doresc flori de craciunita pentru o ocazie speciala sau sarbatoare.

Anatomia si structura cactusilor
Areole
Diferenta dintre plantele din familia Cactaceae si celelalte plante suculente este ca primele au areole (pot si numiti si muguri). Areola este o structura care poarta si tine la un loc spinii, mugurii care se dezvolta in timp in flori si/sau fructe si uneori puf. La majoritatea cactusilor, areolele sunt asezate pe coasta, in partea exterioara. Numai cateva specii de opuntia au puf pe areole. Restul plantelor suculente (in afara celor din familia Cactaceae) au spini care nu cresc din areole, ci direct din tesutul suculent. Adaptarea areolelor, in cazul familiei de cactusi, este esentiala, astfel ca daca unei plantesuculente ii este indepartat un spin, tesutul din jur este ranit; la cactusi, daca se rupe un spin, tesutul nu este afectat, pentru ca spinul era prins de areola.

Spinii
Un spin este definit ca o structura evoluata din frunza (o frunza modificata). Desi spinii protejeaza plantele fragile de pradatori, functia lor principala este aceea de a condensa umezeala. La familia Cactaceae spinii sunt localizati pe areole.

Ei sunt impartiti in doua grupuri: spini centrali si spini radiali.
1. Spini centrali - se afla de obicei in centrul areolelor.
2. Spini radiali - sunt impartiti in jurul areolelor.

Adaptarea spinilor serveste mai multor scopuri. In primul rand, asa cum am mai zis, ei protejeaza plantele de pradatorii care cauta apa si hrana. Alta functie a spinilor este indeplinita atunci cand se afla apa in atmosfera (ceata); apa cade pe spini, iar structura acestora o aduna in picaturi care se scurg apoi pe panmant si sunt absorbite de sistemul de radacini al cactusului.

Florile de cactus
Sunt foarte asemenatoare florilor care se intalnesc la celelalte plante. Culorile frumoase si parfumul florilor de cactus atrag insectele care realizeaza polenizarea. La cactusii care cresc in zone aride, florile s-au adaptat aproape in mod miraculos; ele se deschid imediat ce incepe sa ploua, iesind din starea de latenta. Dupa polenizare florile produc seminte in mai putin de o luna. La majoritatea cactusilor din desert, florile se deschid pe timpul zilei pentru a atrage mai ales insectele zburatoare.

Multe din speciile ce cresc in jungla au flori mari care se deschid la amurg; acestea au culori pale si sunt puternic parfumate pentru a atrage moliile. In schimb, exista unele specii ale caror flori se deschid tot noaptea, dar sunt urat mirositoare si atrag numai liliecii.

Radacinile
Cactusii au un sistem de radacini care coboara adanc in pamant, lucru care le ofera posibilitatea de a absorbi apa mai rapid, mai ales pe timpul perioadelor uscate, cand aceasta se evapora foarte repede. De exemplu, Cannon a descoperit in 1991 ca radacinile unui cactus-butoi mare (Ferocactus wislizenii) ajungeau pana la 3 cm adancime. Chiar si in perioadele lungi de seceta, anumite regiuni din radacini raman foarte perceptibile la orice urma de apa, astfel ca aceasta continua sa isi dezvolte peri mici. Mai mult, puii de cactus care se desprind e la articulatii si cad pe pamant in jurul plantei mama se inradacineaza foarte repede. Aceasta este de fapt reproducerea pe cale asexuala, care are loc, la alte plante, atunci cand nu exista conditii propice formarii de flori si fructe.

Dezvoltarea cactusilor
Cactusii cresc la fel c si celelalte plante. Merisistemul apical este cel care continua sa produca celule noi, care apoi devin incet - incet celule mature. In afara de maturizarea plantei, nu mai are loc nici o alta divizare a celulelor, iar la sfarsitul ciclului de viata, partile carnoase ale cactusului se dezintegreaza pur si simplu.

In general, fiecare tip de celula are o perioada delimitata de viata: celulele frunzelor - 6 luni pana la 1 an; celulele de tesut - de la 1 pana la cativa ani si celulele tesutului parenchimatic din lemn - de la 5 la 10 ani. La majoritatea cactusilor Cerae, dezvoltarea tulpinii este monopodiala, adica divizarea celulelor se realizeaza apical (inspre varf). Daca acest meristem apical este ranit in vreun fel, mugurii laterali preiau aceasta functie de dezvoltare; astfel sunt produsi cactusii
de tip candelabru.

La speciile Rhipsalis si Opuntia se intalneste in general dezvoltarea simpodiala (cresterea limitata a tulpinii principale), o articulatie rezultand din alta s.a.m.d.; axul nu trebuie sa fie neaparat o linie dreapta. Acest model este copiat chiar si la modul in care fructifica Opuntia fulgida - o floare noua poate aparea din areola unui fruct din anul precedent. Cum aceasta specie nu se reproduce niciodata sau rareori prin seminte, nu conteaza cum anume se imprastie acestea.

Metabolismul la cactusi este mai deosebit: carbohidratii sunt sintetizati la maxim in noptile reci (cand evaporarea este la nivel minim), astfel ca dezvoltarea cactusilor are loc mai ales atunci cand dupa noptile reci urmeaza zile calde. Aceast proces arata clar adaptarea cactusilor la mediul desertic.

Cactusii si apa
Aproape intreaga tulpina a cactusului este formata din tesut parenchimatic cu rol de depozitare a apei, astfel ca 80-90% dintr-un cactus este apa. Un cactus poate pierde pana cu 100% mai multa apa decat o planta mesofila de dimensiuni asemanatoare. Cactusii din regiunile aride pot face fata pierderii unei cantitati mari de apa. De exemplu, o planta mesofila se va ofili sau va muri cand pierde 10-20% din cantitatea de apa pe care o contine. In schimb, un cactus rezista si daca pierde 60% din apa. Cactusii, saguaro de exemplu, au un sistem de adaptare pentru aceste situatii.