Iasomie

Denumire stiintifica: Philadelphus coronarius (sinonim cu Philadelphus pallidus)
Denumiri comune: Iasomia de gradina
Familie: Saxifragaceae
Origine: Muntii Caucaz, Sudul Europei

Aspect si prezentare:
Arbust stufos, cu port drept si crestere rapida, ce poate ajunge pana la 2-3 m inaltime, foarte apreciat vara la momentul infloririi, datorita parfumului dulce delicat pe care-l raspandesc florile sale alb-galbui, grupate in manunchiuri. Frunzele de 5-8 cm lungime, de forma ovata si usor dintate pe margini, au culoare verde deschis si nervuri vizibile si imbraca ramurile lungi si flexibile din aprilie pana tarziu, in noiembrie.

Conditii de ingrijire/cultivare:
Se utilizeaza cel mai adesea sub forma de gard viu mentinut la cca 1-2 m inaltime prin tunderi periodice. Se mai poate observa si individual in gradini aerisite, cu spatii largi intre speciile cultivate, caz in care se lasa sa creasca sub forma de tufa singulara sau mai rar sub forma de copacel.

Lumina este un atu important in cultivarea iasomiei de gradina, aceasta necesitand o expunere cu lumina intensa sau cel mult semi-umbrita. Pentru o inflorire bogata, are nevoie de minim 4-5 ore de soare zilnic.

Desi tolereaza temperaturi intre 10 si 30 de grade Celsius, prefera zonele insorite cu 18-24 de grade si fara vant puternic. Iarna, la minus 10 grade, apare pericolul de inghet al radacinilor. Pentru evitarea acestui neajuns se recomanda protejarea bazei tulpinilor cu un strat gros de frunze sau paie uscate. Aceasta operatiune trebuie efectuata toamna tarziu inainte de caderea brumei.

Rezista bine si la perioade scurte de seceta dar apreciaza udarile regulate si abundente din perioada verii. In restul anului, udarile vor fi sporadice si doar pentru a feri arbustul de uscaciune exagerata.

Umiditatea atmosferica ridicata il protejeaza impotriva atacului insectelor, dar nu este o conditie absolut esentiala in cultivarea sa, Iasomia de gradina avand o toleranta ridicata la uscaciunea aerului.

In privinta substratului de cultura, Philadelphus prefera solurile afanate dar care sa retina bine apa. Un sol calcaros este la fel de bine suportat ca si unul humos, arbustul nefiind pretentios in privinta nivelului de aciditate sau al pH-ului apei.

Fertilizarea nu este necesara, aplicarea unui strat superficial de ingrasaminte naturale la fiecare 2-3 ani fiind mai mult decat suficienta.

Inflorirea are loc la sfarsitul primaverii, in mai-iunie, flori mari si parfumate, de culoare alb-galbuie, inghesuindu-se pe ramuri in inflorescente bogate.

Inmultirea se poate produce atat butasirea lastarilor semi-lemnificati, cat si prin separarea puilor aparuti la baza plantei mature. Un alt procedeu de inmultire a Iasomiei de gradina este marcotarea la sol a ramurilor bazale, metoda cu cele mai mari sanse de reusita dar care necesita mult timp si rabdare, fiind recomandata pentru perioadele aprilie-mai si august-septembrie.

Trucuri si sfaturi speciale:
Puneti in valoare aspectul tufei si bucurati-va de florile ei frumoase si parfumate, cultivand-o ca piesa centrala in decorul gradinii dumneavoastra sau ca gard de protectie si ecranare a zonelor cultivate din gradina fata de poluarea din trafic.

Alte specii si varietati: P. virginalis, P. laxus, P. lewisii, P. pubescens, P. satsumi.