Primule

Primulele - plante erbacee cu crestere joasa, avand frunze de marimi si forme diferite si flori divers colorate, in functie de specia careia ii apartin. Se cunosc cca 400 de specii ce apartin familiei Primulaceae. Cele mai cunoscute si mai des intalnite sunt: Primula vulgaris, P. auricula, P. denticulata, P. malacoides, P. floribunda, P. elatior si P. veris.

In general sunt plante necostisitoare, dar necesita o oarecare atentie si ingrijire, fiind cultivate deopotriva ca plante de gradina sau de interior.

Ca plante de interior, sunt decorative doar cateva luni, pe perioada infloririi, prin urmare sunt tratate ca plante anuale si aruncate dupa trecerea florilor.

Cultivate in gradina, ele infloresc pe parcursul a catorva ani buni, fapt ce ne face nu doar sa le admiram indelung in fiecare primavara sau toamna, ci si sa le ingrijim ca pe majoritatea plantelor perene.

Interesant la aceste plante este nu doar gama deosebit de larga a culorilor in care se prezinta florile diverselor specii si a combinatiilor de culori si nuante, ce le poate avea o singura floare, ci si aspectul si forma frunzelor.

In mare parte, acestea sunt oval-alungite, de culoare verde intens si aspect gofrat, acoperite de perisori fini si pufosi, asemanatoare celor de streptocarpus, cu dispunere sub forma de rozeta. La speciile obconica si malacoides, frunzele sunt cordiforme, cu margini dantelate si foarte rotunjite, asemeni frunzelor de muscate.

Florile sunt grupate in buchete si apar primavara sau toamna, in varful unor tije cu inaltimi variabile (10 pana la 25 cm) ce pornesc din centrul rozetei de frunze. Florile ce pot atinge 5 cm in diametru, au 5 pana la 8 petale usor dantelate si se prezinta in variate nuante de rosu, roz, alb, galben, oranj si mov.

Se inmultesc prin seminte ori prin separarea tufelor din gradini, toamna sau primavara, dupa trecerea florilor. Semanarea se face la racoare, din februarie pana in aprilie, intre 10 si 14 grade, frigul fiind o conditie necesara pentru reusita insamantarii.

Intrucat semintele sunt extrem de mici, acestea se presara in minisera sau propagator si nu se acopera cu pamant, caci au nevoie de foarte multa lumina.

Germineaza in interval de 14 -20 de zile, timp in care li se va asigura umiditate ridicata. Chiar si dupa germinare, pana la obtinerea rasadurilor viguroase, se va tine sub observatie atat temperatura, ce nu trebuie sa depaseasca 18 grade, dar mai ales umiditatea si lumina.

Fiind sensibile la factorii de mediu, tinute mult timp in interior in ghivece, se imbolnavesc usor. Sunt pretentioase privind ventilatia, acest lucru insemnand ca rezista numai in spatiile foarte bine aerisite, cum sunt terasele deschise sau gradinile, necesitand un anume nivel de umiditate a aerului si udari regulate si atente.

Pozitionarea intr-un spatiu cu aer prea umed si fara o aerisire/ventilatie corespunzatoare, le face sensibile la daunatori si la mucegaiuri, existand riscul de a fi atacata de Botrytis cinerea (mucegaiul cenusiu), pe cand o atmosfera prea inchisa dar uscata le poate provoca o invazie de paianjen rosu (Tetranychus urticae).

Se simt foarte bine in gradina, cand sunt plantate in spatii largi aerisite si usor umbrite. Le prieste un sol fertil si bine drenat, in care vor inflori abundent in fiecare an, pamanturile argiloase si nisipoase afectandu-le in mod vizibil calitatea si cantitatea infloririi.

Iarna nu au nevoie de protectie speciala, un strat de frunze presarat deasupra solului, inainte de primul inghet, fiind mai mult decat suficient. Vara insa razele directe ale soarelui le poate arde, florile ofilindu-se extrem de rapid, mai ales daca si temperatura se mentine ridicata cateva zile la rand.

Suporta foarte bine temperaturile joase din timpul iernii, astfel anumite specii de primule se pot intalni si in zone montane inalte, unele portiuni de rocarie constituind chiar un mediu prielnic pentru aceste flori deosebite. Specii ca P. florindae sau P. alpicola - ultima fiind originara din zona Tibetului, rezista iernilor geroase, doar cu un strat protector de compost sau frunze.

Cele mai des intalnite in florarii sunt Primula officinalis, P. vulgaris, P. obconica si P. malacoides, extrem de florifere si in culori variate si intense.

Ca plante de gradina, adaptate la conditiile iernilor din tara noastra, se pot cultiva bine: P. auricula, P. elatior si P. veris, cu specificatia ca auricula suporta ceva mai mult soare si creste si un pic mai inalta, putand ajunge pana la 30 - 35 cm.

Majoritatea speciilor infloresc incepand cu luna martie si pana in mai, iar la mijlocul verii plantele intra in repaus, partea aeriana uscandu-se treptat si disparand in final cu totul.

In afara functiei decorative, primulele sunt folosite si ca plante medicinale, uleiul de primula fiind folosit la prevenirea si tratarea afectiunilor cardiovasculare. Din Primula officinalis se obtin anumite substante ca: primulozida, primveraza, anumiti flavonoizi, tanoizi si vitamina C. Acestea ajuta la tratarea afectiunilor renale si biliare, a bronsitelor sau a unor boli gastrointestinale.

In traditia populara, primulele aveau in trecut un rol prevestitor. Se spunea ca cei ce gaseau in drumul lor primule inflorite, aveau parte de mult noroc, iar cultivarea in gradina a acestor plante, proteja animalele din curte de boli si oamenii acelei gospodarii, de farmece si vraji.

Primulele oferite in dar simbolizeaza atat tineretea, dar si prima dragoste si iubirea inflacarata.