Campanula

Campanula sau Steaua Mariei Share

Genul Campanula cuprinde peste 200 de specii erbacee, anuale, bienale si perene, unele dintre ele răspândite şi în flora spontană din ţara noastră. Planta mică, pletoasă, delicată, produce numeroase flori albastre şi albe, aproape toată vara. Este originară din emisfera nordica. Numele genului este de origine latină: „campanula”= clopoţel. De aceea planta se mai numeşte Clopoţel italian, Steaua mariei, sau Steaua de la Bethleem.

Specii şi varietăţi Campanula:

1.Campanula medium (Clopoţei de grădină):
Plantă floricolă ierboasă, cu creştere ramificată, înaltă de 40-90 cm. Frunzele, aşezate pe tulpină altern şi la bază în rozete au formă lanceolată. Florile campanulate de culoare albastră sunt grupate în panicule. Toate organele plantei sunt acoperite de perişori. În cultură sunt foarte răspândite soiurile cu flori duble din varietăţile Campanula medium plena, Campanula medium calycanthema.

2.Campanula isiphylla:
Planta formează mulţi lăstari subţiri, flexibili, verzi argintii, ce atârnă. Frunzele sunt mici, rotunde, colorate, verde închis. Florile albastre, cu 5 petale distincte au forma de stea. Ele sunt grupate în ciorchini formând o masă compactă ce nu lasă să se întrezărească fundalul verde al frunzelor şi lăstarilor. Cultivaturi: Stella Blue (cu flori albastre), Stela White (cu flori albe)

Cultura Campanulei

Clopotei se inmulţesc prin seminţe. Semănatul se face în iunie-august în pepiniere pe straturi, în răsadniţe reci sau în sere în lădiţe la distanţa de 2x1 cm. Plantele răsar după 16-18 zile de la semănat. Când au 2-3 frunzuliţe adevărate se repică în ghivece de 5-6 cm în diametru, cuburi nutritive de 5x5 cm sau straturi în pepinieră la distanţa de 15-18 cm. În septembrie-octombrie se plantează la loc definitiv la distanţa de 25-45 cm. Plantate primăvara nu înfloresc în anul respectiv.

Lucrări de întreţinere ale Campanului:

Praşile: in număr de 2-3
Irigarea: ori de câte ori este necesară cu furtunul sau prin aspersiune.
Fertilizarea suplimentară: cu îngrăşăminte complexe.
Protejarea împotriva gerurilor mari: toamna cu un strat subţire de paie sau frunze.

Pretenţii faţă de condiţiile de mediu:

Înfloreşte continuu din iunie până în septembrie. Suportă bine tăierile. În timpul iernii se trece prin repaus păstrându-se într-un loc răcoros (cel mult 10 °C) dar ferit de îngheţ.

Se simte bine la răcoare sau căldură moderată, 15-16°C. Temperatura optimă pentru iernare este de 7-8 °C. I se rezervă întotdeauna un loc luminos dar vara nu se expune direct la soare.

În timpul verii se udă regulat, fără exces. Iarna, pământul se păstrează aproape uscat. Nu necesită pulverizarea cu apă. Ea se face cu totul ocazional. Substratul trebuie să conţină puţină mraniţă şi pământ de frunze alături de orice pământ de gradină.